Mno, din capul locului vreau să stabilim ceva - nu încerc prin textul ăsta să militez pentru iertarea absolută și lipsa consecințelor. Vreau doar să-ți arăt că expresia asta cu a doua șansă, care atrage după sine un fel ultimatum tacit între părți - vezi că-ți mai dau o șansă, dar gata, atât; după - te-ai lins pe bot! e doar vorbă-n vânt. Un fel de câinele care latră și nu mușcă, sau așa ceva. Ai acordat până acum multe șanse oamenilor din viața ta, fix celor pe care ai vrut să-i ții lângă tine. Și bomboana de pe colivă e că n-a prea contat ce și cum despre ei, ci mai mult despre tine. Dar, hai că-ți explic. Deci pune-ți centura, pentru că va fi LEGEN...

...mothafuckinDAR! Fii atent la plot twist-ul ăsta. Nu doar că ai acordat n șanse oamenilor pe care ai ales să îi păstrezi lângă tine până în punctul ăsta, dar ai primit, la rândul tău, nenumărate șanse de la cei ce te-au păstrat lângă ei. Totul ține de perspectivă; adică trebuie să dai, dar trebuie să și primești.

Gândește-te de câte ori n-a luat-o maică-ta de la capăt cu tine, atunci când aveai toată încăpățânarea din lume în mâini și simțeai că știi tu mai bine. De câte ori n-ai rănit un amic, pe persoana iubită, sau pe domnul/doamna profesor/antrenor. Și totuși, prietenul adevărat, cel/cea care te iubește înapoi și mentorul care vrea să te vadă reușind, te-au iertat de fiecare dată. Hai să nu ne mai ascundem după deget, sădim dezamăgire la tot pasul, iar frumusețea e acolo unde primim oportunitatea de a mai băga o fisă, că poate n-o mai dăm în bară încă o dată.

Asta-i pentru toate femeile care au reminder setat în telefon pentru fiecare zi, la aceeași oră, fie vară, fie iarnă, la mare sau la munte - hai sictir cu nazismul ăsta! Pentru toate celelalte - calm yo tits. E ok să nu vrei să te pompezi cu hormoni 21 de zile din 28, pentru că mai există soluții în anul 2021, la atâta amar de vreme după invenția roții.

Dar întâi s-o zicem pe-aia dreaptă. Treaba asta Read the rest of this entry »

Hai că pe-asta o știți cu toții. Ați citit-o-n o grămadă de postere motivaționale, cu font caligrafic peste un peisaj care induce o stare de bine, mă da’ o stare de-aia de atâta bine, încât te face să-ți dorești să rămână acolo în poză, că dacă transcende în viața reală n-ai prea ști ce să faci cu ea. Nu? Ringing no bells? Atunci hai cu mine în călătoria asta. Ia imaginează-ți o priveliște de munte, pe cer soarele la apus care mângâie cu raze arămii dealurile verzi, acoperite de păduri feerice. Pe una din liniile verticale care respectă rule of thirds, cumva aparte, dar în același timp în armonie perfectă cu mediul din jurul său - un fotograf. Obiectul muncii e lipit de ochiul ager, se concentrează pe ceva subiect din depărtare, gata să apese butonul declanșator. Ce mai, împlinire sufletească și emoțională, work-life balance, fucking Nirvana, așadar - Fă ceea ce îți place și nu vei mai munci nicio zi din viața ta! Băi, mă lași?! Read the rest of this entry »