Mno, din capul locului vreau să stabilim ceva - nu încerc prin textul ăsta să militez pentru iertarea absolută și lipsa consecințelor. Vreau doar să-ți arăt că expresia asta cu a doua șansă, care atrage după sine un fel ultimatum tacit între părți - vezi că-ți mai dau o șansă, dar gata, atât; după - te-ai lins pe bot! e doar vorbă-n vânt. Un fel de câinele care latră și nu mușcă, sau așa ceva. Ai acordat până acum multe șanse oamenilor din viața ta, fix celor pe care ai vrut să-i ții lângă tine. Și bomboana de pe colivă e că n-a prea contat ce și cum despre ei, ci mai mult despre tine. Dar, hai că-ți explic. Deci pune-ți centura, pentru că va fi LEGEN...
...mothafuckinDAR! Fii atent la plot twist-ul ăsta. Nu doar că ai acordat n șanse oamenilor pe care ai ales să îi păstrezi lângă tine până în punctul ăsta, dar ai primit, la rândul tău, nenumărate șanse de la cei ce te-au păstrat lângă ei. Totul ține de perspectivă; adică trebuie să dai, dar trebuie să și primești.
Gândește-te de câte ori n-a luat-o maică-ta de la capăt cu tine, atunci când aveai toată încăpățânarea din lume în mâini și simțeai că știi tu mai bine. De câte ori n-ai rănit un amic, pe persoana iubită, sau pe domnul/doamna profesor/antrenor. Și totuși, prietenul adevărat, cel/cea care te iubește înapoi și mentorul care vrea să te vadă reușind, te-au iertat de fiecare dată. Hai să nu ne mai ascundem după deget, sădim dezamăgire la tot pasul, iar frumusețea e acolo unde primim oportunitatea de a mai băga o fisă, că poate n-o mai dăm în bară încă o dată.